Samuel Wagner, directorul unei companii imobiliare suedeze, a explicat în fața completului că suferința familiei sale a început în momentul în care, într-o dimineață de marți, soția sa a încercat să întindă o cămașă de in pe un suport din sufragerie și a constatat că aceasta „nu se mai usca în condițiile la care eram obișnuiți”. Confruntat cu această realitate, cuplul a decis să acționeze pe căile legale disponibile unei familii cu reședința într-o clădire de patrimoniu de gradul II.

Leda Sara, fostă bancheră Goldman Sachs reconvertită în designer de interior pentru o clientelă pe care avocații săi au descris-o drept „discretă și solvabilă”, a recunoscut că renovarea apartamentului său de 1,6 milioane de lire s-a întins pe cinci ani, dar a precizat că aceasta este „o durată standard în cazul proprietăților care merită renovate corect”. Întrebată dacă a luat în considerare disconfortul vecinilor, designera a răspuns că s-a gândit la el „într-un sens mai degrabă filosofic”.

Reprezentanții asociației de proprietari din Lennox Gardens au confirmat pentru The Independent că situația a generat tensiuni neobișnuite într-o comunitate în care, în mod tradițional, conflictele se rezolvă printr-un schimb de scrisori formulate de două firme de avocatură rivale. Un purtător de cuvânt al asociației a refuzat să comenteze public, dar a precizat, în off, că „este pentru prima dată în istoria piațetei când cineva menționează cuvântul «praf» într-un document oficial”.

Judecătorul Stephen Hellman a stabilit că, deși inculpata nu este responsabilă pentru cada de duș defectă care a contribuit la prăbușirea tavanului reclamanților, ea poartă vina pentru „disconfort, inconveniente, neplăceri și anxietate” suferite pe o durată îndelungată. În motivarea sentinței, instanța a precizat că familia Wagner a fost obligată, în mai multe rânduri, să își usuce rufele în interior, „o situație pe care o asociem, în general, cu alte cartiere ale Londrei”. Despăgubirile de 40.000 de lire au fost calculate pe baza unei metodologii pe care judecătorul a descris-o drept „rezonabilă, dat fiind contextul economic al zonei”.

Un vecin de la etajul al treilea, intervievat în fața clădirii, a declarat că urmărește dosarul cu interes profesional. „Sincer, eu m-am mutat în Lennox Gardens tocmai pentru a evita acest gen de discuții”, a precizat acesta, înainte de a adăuga că ia în calcul el însuși o renovare „de amploare, dar civilizată”. Întrebat dacă și-a anunțat vecinii, omul de afaceri a răspuns că „le va trimite o scrisoare prin avocat, în formula deja cunoscută”.

Conform unei estimări citate în instanță, costurile totale suportate de Leda Sara depășesc 200.000 de lire sterline, sumă pe care avocații săi au descris-o drept „neplăcută, dar gestionabilă”. Reprezentanții designerei au anunțat că aceasta intenționează să atace decizia, argumentând că praful generat „se încadrează în parametrii istorici ai unei renovări complete într-o clădire construită în 1885”. Un raport de expertiză comandat de apărare urmează să stabilească, până la finalul anului, dacă rufele familiei Wagner s-ar fi uscat oricum mai greu, „din motive practice care nu schimbă cu nimic concluziile prezentei analize”.

Procesul va fi reluat în primăvară, în formula deja cunoscută, urmând ca instanța să se pronunțe ulterior și asupra unei plângeri colaterale depuse de un alt vecin, care susține că, pe parcursul lucrărilor, a auzit, în două rânduri, un bormașină.