Declarația, făcută în cadrul unui podcast moderat de Bursucu, a fost primită cu înțelegere de publicul larg, care bănuia de mult timp că televiziunea românească funcționează pe un sistem economic apropiat de cel al unei mănăstiri din Bucovina. Solcanu a precizat că suma de 1500 de lei cu care a debutat la Acasă TV era „dublată” de încă 1500 de lei de la radio, ceea ce, conform unei tradiții bine stabilite în media românească, însemna că lucra de două ori pentru a câștiga o singură dată.

Reprezentanții PRO TV au refuzat oficial să comenteze cifrele, dar surse din interiorul postului au declarat că politica salarială din anii 2000 „a fost gândită pentru a stimula creativitatea prezentatorilor, prin metoda binecunoscută a foamei moderate.” Aceleași surse precizează că modelul a funcționat „rezonabil”, întrucât cei mai mulți prezentatori și-au găsit ulterior și un al doilea job, de obicei la un alt post de televiziune care le oferea exact aceeași sumă.

Conform unui calcul realizat de Institutul Cantacuzino la cererea redacției, salariul lui Solcanu din 2014, ajustat la inflație, ar fi astăzi echivalentul a aproximativ 11.400 de lei, sumă pe care un livrator Glovo din Sectorul 4 o face „într-o lună bună, dacă plouă constant.” Studiul plasează prezentatorii TV din generația 2005-2014 pe locul 23 în Uniunea Europeană la capitolul „raport între notorietate și venit”, un loc considerat „aproximativ corect, dată fiind situația.”

Un fost coleg de platou, contactat telefonic, a confirmat că în redacția emisiunii „Poveștiri Adevărate” circula o glumă internă conform căreia poveștile cele mai adevărate erau cele de pe fluturașul de salariu. „Cabral făcea ceva mai mult, pentru că era Cabral. Mircea făcea ceva mai puțin, pentru că era Mircea. Restul echipei făcea ce mai rămânea, împărțit la opt,” a precizat acesta, cerând ulterior să nu fie citat, „pentru că lucrez tot acolo.”

Un pensionar din Buzău, intervievat la coadă la farmacie și pus în temă cu cifrele, a comentat scurt că „domnul Solcanu era simpatic, dar dacă atâta i-au dat, atâta a meritat, că altfel îi dădeau mai mult.” Întrebat dacă această logică se aplică și pensiilor, pensionarul a precizat că „aceea este o discuție separată, pe care o purtăm de 30 de ani.” Reprezentanții Asociației Profesioniștilor din Audiovizual au transmis, ca răspuns la solicitarea redacției, un comunicat de o pagină în care explică, în mod tradițional, că salariile din televiziunea românească „reflectă un echilibru istoric între pasiune, vocație și lipsa unei alternative.”

Întrebat în podcast dacă regretă că nu a negociat mai bine la momentul respectiv, Solcanu a răspuns că „pe atunci nu se negocia, se accepta.” Producătorul Bursucu a confirmat că aceasta rămâne, până la momentul actual, formula contractuală standard în industrie. Tema urmează să fie reluată în dezbatere publică săptămâna viitoare, în formula deja cunoscută, după ce un alt fost prezentator va dezvălui, într-un alt podcast, că a câștigat și mai puțin.