Reprezentanții Uniunii Scriitorilor au precizat joi că situația lui Dorin Tudoran este „monitorizată constant, în formula deja cunoscută”, scriitorul refuzând sistematic, încă din 1982, să se adapteze la realitatea oferită de stat, ulterior la cea oferită de tranziție și, mai recent, la cea oferită de un personaj politic pe care alți colegi de generație l-au îmbrățișat „fără o minimă exercitare a simțului critic”.
Într-un dialog purtat între București și Washington, poetul a confirmat că singura moară de vânt cu care se mai luptă este el însuși, o precizare pe care purtătorul de cuvânt al Uniunii a calificat-o drept „o complicație administrativă suplimentară, întrucât nu există un formular-tip pentru această categorie de adversar.” Surse din interiorul instituției au declarat că s-a luat în calcul, pentru moment, încadrarea cazului la rubrica „autor încă activ, dar în alt fus orar.”
Un critic literar din București, contactat telefonic, a explicat că generația ’70 produce, statistic, „între 0,3 și 0,7 conștiințe incomode pe deceniu”, cifră considerată „aproximativ corectă” de Institutul Cantacuzino. Conform unui studiu intern, 81% dintre scriitorii români contemporani au reușit să se adapteze la realitate „în mod natural, fără efort vizibil”, restul de 19% fiind reprezentat aproape integral de Dorin Tudoran și de doi prieteni ai săi care nu mai răspund la telefon.
Întrebat dacă intenționează, la 80 de ani, să încerce încă o dată adaptarea, Tudoran a răspuns, prin e-mail, că „există posibilitatea să mai adauge ulterior.” Mărturia urmează să fie analizată de o comisie de istorici literari care va emite un punct de vedere până la finalul anului, în formula deja cunoscută.